joi, 14 aprilie 2016

Scrisori către Lucilius – Scrisoarea a II-a



Despre călătorii și lectură

de Lucius Annaeus Seneca

Cele ce-mi scrii și toate câte aud mă fac să sper pentru tine. Căci nu alergi încoace și încolo și nu te tulburi în agitația deplasărilor. Mobilitatea de felul acesta ține de spiritele bolnave. După mine, primul semn după care poți să deosebești un suflet bine rânduit de unul bolnav este capacitatea de a se fixa și de a petrece timp cu el însuși.

Așa că ai grijă cu lectura multor autori și a cărților de tot felul – aceasta poate ține de capriciu și de inconstanță. Dacă vrei să rămâi mereu cu ceva din ce citești, alege-ți scriitorii din dorința de a te opri asupra lor și de a te hrăni cu geniul lor. Peste tot, înseamnă nicăieri. Iar aceia care-și petrec viața călătorind, sfârșesc prin a avea o mulțime de cunoștințe care să-i găzduiască și niciun prieten. Același lucru i se întâmplă cu siguranță și aceluia care neglijează să aprofundeze un scriitor favorit și în același timp îi citește repede pe toți. Mâncarea nu ne este de niciun folos și nu este asimilată de organism dacă imediat ce o înghițim, o și dăm afară. Nimic nu împiedică vindecarea mai mult ca schimbarea continuă a remediilor; o rană nu se cicatrizează acolo unde doar încercăm doctoriile. Și copacii nu cresc puternici dacă le tot schimbăm locul. Oricât de bun ar fi un lucru, dacă ne folosim de el la repezeală nu ne ajută cu nimic. Tot așa, mulțimea de cărți risipește spiritul.

Astfel, neputând citi toate cărțile pe care le-ai putea avea, este destul să le ai pe cele pe care le poți citi. „Da, – îmi vei spune – dar îmi place să răsfoiesc când o carte, când alta.” A gusta un pic din mâncăruri diferite, care nu merg una cu alta, care strică stomacul și nu țin de foame, asta e treabă de om plictisit. Obișnuiește-te deci să citești cărțile cele mai respectate și dacă uneori, din amuzament sau din curiozitate citești și alte cărți, revino repede la cele dintâi. 

În fiecare zi înarmează-te puțin câte puțin contra sărăciei, morții și tuturor celorlalte nenorociri și din paginile parcurse alege-ți o idee pe care să o cercetezi în amănunt în ziua aceea. Tot așa fac și eu: din mulțimea de lucruri pe care le-am citit preiau o singură idee. 

Și iată captura de astăzi, una din lectura lui Epicur – căci am obiceiul, de asemenea, să trec și în tabăra adversă, nu ca dezertor, ci precum o fac cercetașii: „Ce lucru frumos – spune el – este să trăiești mulțumit chiar și atunci când ești sărac!” Numai că acolo unde există mulțumire, nu mai este sărăcie. Căci nu suntem săraci pentru că avem puțin, ci pentru că ne dorim mai mult. Ce contează câte are un om în cuferele sale, în hambare, în grajduri sau cât dobânzi încasează, dacă el privește cu invidie la bunurile altora, dacă se uită nu la ceea ce a dobândit, ci la ce ar vrea să dobândească! „Și atunci – mă vei întreba tu cum măsurăm bogația?”. Mai întâi, după ceea ce este necesar, apoi după cât suntem de mulțumiți.


Traducerea a fost realizată de ForumStoic. Lucrarea este în domeniul public.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu