de Carrie Sheffield
Membrii unei mișcări cu cap de peste baltă (1) redau viața străvechii
gândiri stoice asociind-o cu psihologia modernă pentru a întări capacitatea de
resistență a minții. Ideile lor rețin o promisiune fascinantă pentru lumea
afacerilor și guvernele care abordează probleme globale în lumea turbulentă de
după recesiune.
Săptămâna aceasta (2), liderii mișcării au sponsorizat ceea ce ei au numit
„Săptămâna stoică”, pentru a arăta cum împărații și războinicii din epocile
apuse pot să ne ofere principii eterne și convingătoare, principii pe care
liderii de astăzi pot să le folosească pentru a rămâne calmi în agonia unor
împrejurări potrivnice – sau în mijlocul unui succes amețitor.
Condé Nast, directorul executiv al companiei Jonathan Newhouse, jură că filosofia stoică este esențială pentru echilibrul său interior în mijlocul unei industrii puternic axate pe aspectul exterior. Fostul primar al orașului Vancouver, Sam Sullivan, spune că stoicismul i-a dat puterea să iasă din depresie, atunci când în urma unui accident de schi a devenit tetraplegic. Fostul președinte Bill Clinton (care se complăcea în anumite pasiuni, mai degrabă ne-stoice) a căutat, după unele relatări, înțelepciunea stoică pe tot parcursul președinției sale.
Condé Nast, directorul executiv al companiei Jonathan Newhouse, jură că filosofia stoică este esențială pentru echilibrul său interior în mijlocul unei industrii puternic axate pe aspectul exterior. Fostul primar al orașului Vancouver, Sam Sullivan, spune că stoicismul i-a dat puterea să iasă din depresie, atunci când în urma unui accident de schi a devenit tetraplegic. Fostul președinte Bill Clinton (care se complăcea în anumite pasiuni, mai degrabă ne-stoice) a căutat, după unele relatări, înțelepciunea stoică pe tot parcursul președinției sale.
Gânditor proeminent din lumea
afacerilor, Nassim Nicholas Taleb laudă
filosofia stoică în
cartea sa Antifragil: ce avem de câștigat de pe urma dezordinii, carte despre care,
unul dintre organizatorii Săptămânii stoice, Donald
Robertson spune că a împins mulți cititori curioși către
stoicism. Robertson, terapeut de origine scoțiană și un entuziast al
perioadei antice clasice, a organizat un seminar despre
rezistența psihologică pentru
managerii de la gigantul petrolier
Shell, intitulat „Cum să gândești ca un împărat roman”,
inspirat din viața regelui-filosof stoic Marc Aureliu.
Viața lui <Marc> Aureliu a întruchipat aceste cinci idealuri stoice
esențiale:
Richard Harris în
rolul împăratului roman Marc
Aureliu din filmul „Gladiatorul”,
un mare succes comercial al anului 2000
1. Recunoaște imediat ce este în afara controlului tău.
Un lider stoic își dă seama că numai gândurile și intențiile sale sunt cu
adevărat în sfera sa de control; toate celelalte sunt până la urmă
incontrolabile.
„Oricine se află într-o poziție de lider trebuie să se împace rapid cu
paradoxul poziției sale și anume că liderii trebuie să exercite puterea dar că
adesea foarte multe dintre cele ce se întâmplă sunt în afara controlului lor,”
a declarat Robertson revistei Forbes.
„Cum să acceptăm limitele puterii noastre fără să cădem în pasivitate?” Robertson spune că uneori oamenii confundă stoicismul cu supunerea și consideră că aceasta este „o neînțelegere superficială”. Adepții stoicismului antic aveau tendința să provină din familii bogate și cosmopolite. Mulți dintre ei au ajuns să conducă imperii sau consilierii unor mari lideri din comerț sau război.
„Cum să acceptăm limitele puterii noastre fără să cădem în pasivitate?” Robertson spune că uneori oamenii confundă stoicismul cu supunerea și consideră că aceasta este „o neînțelegere superficială”. Adepții stoicismului antic aveau tendința să provină din familii bogate și cosmopolite. Mulți dintre ei au ajuns să conducă imperii sau consilierii unor mari lideri din comerț sau război.
„Poate cineva să-mi arate un singur personaj istoric stoic care a stat fără
să facă nimic?” întreabă hâtru Robertson, a cărui carte, Stoicismul
și arta fericirii: un ghid pentru studiu individual, este prevăzută să
apară la începutul anului viitor (3). „Pur și simplu nu e în firea lor să fie
genul de oameni casnici sau preșuri de șters picioarele”.
Robertson ne-a dat ca exemplu analogia lui Cato din Utica și anume că stoicul
este asemenea unui arcaș care sârguincios și plin de încredere își ascute
săgeata, întinde arcul și trage, dar odată ce săgeata a zburat din arc trebuie să accepte că aceasta poate fi
deviată sau că ținta se poate mișca.
Managerii stoici depun eforturi mari să țintească bine dar trebuie să
accepte ceea ce se întâmplă cu calm.
2. Frica, furia și celelalte emoții sunt alegeri personale, indiferent de
circumstanțele exterioare
Contraamiralul James Stockdale, pilot
de avion stoic în marina militară a Statelor Unite
Într-un articol din Harvard Business Review intitulat
Întărirea rezistenței,
psihologul Martin Seligman de la Universitatea din Pennsylvania pune în
discuție conceptul său de „neputință învățată”, despre oamenii care supuși unor
condiții de stres ajung în cele din urmă să se prăbușească într-o pasivitate
totală. Neputința învățată este antiteza credinței stoice în puterea
interioară.
Închis într-o carceră vietnameză, James Stockdale a
fost torturat de către oponenții săi care i-au dislocat umerii, i-au
sfărâmat piciorul de două ori și i-au fracturat șira spinării. După ce avionul
său, aparținând marinei militare, a fost doborât, Stockdale a fost reținut timp
de șapte ani de către cei ce l-au capturat: mai mult de patru ani în izolare și
doi ani legat în lanțuri. Stockdale a povestit mai târziu că deși fizic stătea închis într-o celulă din Hanoi, mintea îi era liberă și spiritul neînfrânt.
Ofițer de rang înalt, Stockdale a menținut ierarhia militară în mod clandestin
printre camarazii săi piloți capturați – 75 inițial, apoi numărul lor a crescut
până la peste 460 – emițând ordine și ridicându-le moralul. Eliberat la
sfârșitul războiului, Stockdale a primit ulterior Medalia de Onoare, cea mai
înaltă distincție militară, și a continuat serviciul militar ca președinte al
Colegiului naval de război.
Înaintea capturării sale, Stockdale s-a fortificat
mental contra greutăților, după terminarea studiilor postuniversitare la
Universitatea Stanford, unde profesorul său de filosofie i-a făcut cunoștință
pentru prima dată cu stoicii, în special cu Epictet.
„Epictet le spunea discipolilor săi că a fi victima altuia, așa ceva nu
există”, a scris mai târziu Stockdale. ”Poți să fii numai victima ta însuți”. Totul depinde de cum îți disciplinezi mintea.
Managerul stoic înțelege că oricât de haotice sunt
circumstanțele ce ne înconjoară, el are putere totală asupra propriilor emoții și
asupra bogăției vieții sale interioare.
3. Trăiește o viață axată pe principii, nu pe bogăție, distincții, familie
sau putere
Pentru liderul stoic, scopul nu
justifică mijloacele. Liderii stoici râvnesc să-și clădească viața pe fundația
celor patru virtuți cardinale: înțelepciunea, curajul, temperanța și justiția.
Dacă își clădește viața pe orice altceva ar putea fi dezamăgit căci orice în
afara acestor virtuți este efemer.
Aceste valori sunt greu de practicat pe piețe agitate precum Wall Street sau
Silicon Valley. Dar omul de afaceri stoic își dă seama că dacă ambiția sa este
legată de orice altceva decât de virtuțile cardinale atunci este, după cum
spunea Cleanthes, „ca un câine legat de o căruță și obligat să meargă oriunde
merge aceasta”.
Asta nu înseamnă că stoicii nu se bucură de lucrurile plăcute, lucruri ca
aprecierea publică, dragostea sau succesul financiar; înseamnă doar că le preferă, dar nu au nevoie de ele pentru a fi fericiți.
Filosoful adevărat, după cum spunea Crates din Teba, este acela care „se uită
la generali și la îngrijitorii de măgari în același fel”.
Călătoria vieții este mai importantă decât orice scop material deoarece
călătoria este viața însăși. Atunci când te simți prins într-un mediu de lucru
care îți cere un comportament lipsit de etică, un maestru stoic ți-ar spune că este
mai bine să demisionezi decât să stai într-un loc care îți erodează angajamentul
față de principii.
Liderul stoic face tot ce este în puterile sale dar nu își va compromite
principiile în căutarea unui succes trecător.
4. Oamenii care
se poartă urât nu merită o reacție emoțională din partea ta
În limbajul de azi, atunci când pronunți cuvântul „stoic” invoci imaginea unui om
rece și aspru precum Scrooge. Dar în mod ironic, stoicismul poate duce la o mai mare empatie
față de cei care nu sunt stoici, înțelegând că nu sunt suficient de
norocoși pentru a trăi o viață axată pe principii. O persoană
care tratează un stoic în mod aspru și ipocrit demonstrează doar că se comportă
precum câinele priponit la căruță a lui Cleantes. Și pentru că stoicul are
un control complet asupra răspunsului său la stimulii negativi, el alege să se
detașeze emoțional atunci când cineva vrea să se certe cu el.
„Pentru stoici, provocarea a fost întotdeauna să trăiască într-o societate
plină de oameni, care până la urmă ajung să sufere deoarece prețuiesc lucrurile
materiale sau statutul social, fără să pară indiferenți față de situația ingrată a acestor oameni”, spune Robertson, care a scris despre legătura
existentă între terapia cognitiv-comportamentală și stoicism. „Majoritatea
terapeuților văd foarte multă suferință umană autoindusă dar trebuie să-și
mențină o atitudine de înțelegere empatică chiar și atunci când clienții par a fi cei mai mari dușmani ai lor”.
Stoicismul este o filosofie deterministă, ceea ce
înseamnă că practicanții ei cred că fiecare acțiune externă este rezultatul
incontrolabil al unor circumstanțe care conduc la acea acțiune. Așadar, dacă o
persoană se poartă necuviincios e din cauza a ceva disfuncțional din interiorul
ei, care declanșează acel comportament; și asta este în afara controlului
stoicului. Totuși, lucrurile devin complicate în chestiuni de crimă și
pedeapsă.
„Sistemul judiciar ar trebui să trateze
infractorii ca și cum aceștia s-ar fi înșelat în mod stupid cu privire la cele
mai importante lucruri din viață”, spune Robertson.” În principal, ar trebui să
caute doar să-i reabiliteze și să-i educe sau poate să-i descurajeze să facă
rău, dar nu să-i pedepsească de dragul răzbunării, ceea ce stoicii ar vedea ca
pe un răspuns nesăbuit și greșit dat celor care comit nedreptăți. Ne face la
fel de răi ca ei”.
Liderul stoic rămâne imperturbabil în fața abaterilor
iraționale ale celorlalți. El nu exagerează, iar atunci când este sarcina lui să
ia măsuri, orice sancțiune pe care o ia contra autorului caută să remedieze
disfuncția ce stă în spatele actului mai degrabă decât să aplice o pedeapsă
orbește.
5. Meditează
zilnic pentru a-ți însufleți angajamentul de a duce o viață axată pe principii
Fiecare zi este
un nou început iar stoicul își limpezește mintea prin lectură sau cugetând la filosofia
stoică, proces pe care unii îl numesc „igienă cognitivă” sau catharsis. În
fiecare dimineață, acest proces îl revitalizează și îi reamintește de
principiile stoice. În fiecare seară îl ajută să identifice greșelile făcute și
să se simtă în mod sănătos mândru de realizările sale demne de laudă.
Ceea ce este
fascinant în această nouă
încercare de a ridica stoicismul din praful antichității și de a-i reda
viața este faptul că smulge stoicismul din domeniul teoretic și îl aduce în
lumea reală. Și asta în mod intenționat, de vreme ce Epictet și ceilalți înțelepți
stoici îi învățau pe discipolii lor că filosofia este un mod de viață, nu doar
un exercițiu academic.
În cartea sa,
intitulată Filosofia
pentru viață și alte situații periculoase, scriitorul britanic Julian
Evans a adunat interviuri cu figuri proeminente ale stoicismului modern care
întruchipează și dau viață acestor nobile idealuri. De asemenea, organizatorii
Săptămânii stoice, inclusiv Evans și profesorii de la Universitatea din Exeter,
universitate situată la o distanță de trei ore undeva în sud-vestul Londrei,
i-au încurajat pe cei peste 2 000 de participanți „să trăiască ca un stoic
pentru o săptămână”. Organizatorii au realizat înregistrări ale meditațiilor și
un
îndreptar de 38 de pagini despre cum să faci asta.
Împăratul
<Marc> Aureliu își reprezenta stoicul „ca pugilist, nu ca spadasin. Arma
spadasinului se ia și se lasă. Aceea a pugilistului face parte din el. Tot ceea
ce trebuie să facă este să-și încleșteze pumnii”.
Stoicismul nu
cere pompă și ceremonie, așa încât poate fi practicat repede și simplu.
Practicat zilnic, dezvoltă bărbați și femei ale căror sisteme de apărare
mentală sunt autonome și instinctuale.
Carrie Sheffield este
jurnalistă, deținătoare a unei burse Warren T. Brookes la Competitive
Enterprise. Fostă cercetătoare la American Enterprise Institute cu o bursă Edward
Conard, ea a scris editoriale pentru The Washington Times și a realizat
reportaje din Congresul Statelor Unite pentru Politico and The Hill. Anterior, ea a lucrat la Moody și Goldman Sachs.
Carrie Sheffield a
scris acest articol despre Săptămâna stoică (2) pentru Forbes Magazine în noiembrie
2013: http://www.forbes.com/sites/carriesheffield/2013/12/01/want-an-unconquerable-mind-try-stoic-philosophy/
Un
fragment din acest articol a fost reprodus în iunie 2014 de Stoicism Today: https://blogs.exeter.ac.uk/stoicismtoday/2014/06/07/1787/
Traducerea
realizată după textul original din limba engleză de către ForumStoic. Toate
drepturile aparțin autorului articolului.
Note
(1) Autoarea americană a articolului se
referă la Stoicism Today din Londra, peste ocean. http://blogs.exeter.ac.uk/stoicismtoday/
(2) Este vorba de a II-a ediție a
Săptămânii stoice care a avut loc între 25 noiembrie și 1 decembrie 2013. http://blogs.exeter.ac.uk/stoicismtoday/stoic-week-2013/
(3) Cartea a fost deja publicată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu